"Turism inseamna cultura si cunoastere" - George Calinescu

duminică, 1 aprilie 2012

Castelul Peles




Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din Romania si din Europa. A fost primul castel din Europa electrificat in intregime.
Constructia a durat ani buni, din 1873 pana in 1914, fiind initial ridicat cu scopul de a servi pentru relaxarea
monarhilor Romaniei, incepand de la Carol I.
Castelul are 160 de camere si mai multe intrari si scari interioare;are si o sala de teatru, cu o mica scena si 60 de locuri, plus loja regala. Castelul avea dotari foarte moderne pentru epoca in care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, putand fi actionat de un motor electric. Inca din 1883, castelul are incalzire centrala.
Se remarca prin bunul gust arhitectural si prin luxul pastrat pana in zilele noastre, regasit in toate incaperile, dintre care amintim: Salonul Florentin, Sala Maura, Sala Coloanelor, Salonul Turcesc, Dormitorul Imperial, etc
Interiorul sau este decorat cu vitralii si statui faurite din marmura de Carrara. Adaposteste una dintre cele mai valoroase colectii de tablouri din Europa, numarand aproximativ 2000 de piese, dar si o consistenta colectie de arme, de peste 4000 de piese europene si orientale, datate secolele XIV-XVII. De-a lungul anilor a gazduit personalitati de marca, printre vizitatori numarandu-se scriitori, muzicieni, regi si regine; dar cea mai importanta vizita a fost aceea a batranului imparat al
Austro-Ungariei, Franz Joseph, din 1896.
Castelul Peles este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din Romania, avand caracter de unicat si este, prin valoarea sa istorica și artistica, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea.

miercuri, 28 martie 2012

Cascada Urlatoarea, una dintre cele mai spectaculoase din Romania



Formata pe paraul cu acelasi nume, Cascada Urlatoarea din Muntii Bucegi este una dintre cele mai spectaculoase din Romania, atat prin debit, cat si prin inaltimea de 15 metri. Cascada se afla la Poalele Jepilor, deasupra Poienii Tapului. Apele care lovesc navalnic stanca ti se dezvaluie dupa numai o ora de mers prin padure.
Denumirea provine de la zgomotul pe care il fac apele in caderea lor, insa o legenda spune ca, de fapt, vuietul cascadei reprezinta plansul necontenit al unei pastorite, copila jepilor batrani care, speriata de dragostea a doi frati, s-a aruncat de pe stanci.
Este un punct de atractie pentru mii de turisti, statiunea Busteni fiind una dintre cele mai deosebite statiuni montane din Romania, cu numeroase obiective turistice.

luni, 26 martie 2012

Lacul si Barajul Rausor, cabana Voina



Cabana Voina este situata putin mai sus de Campulung, la inceputul unei vai care urca spre masivul Iezer-Papusa. Lacul Rausor este un lac incredibil de frumos; barajul cu acelasi nume nu este spectaculos ca altele din Romania, insa pune in valoare o zona cu aspect de Austria!!!


Cheile Oltetului- pestera Polovragi



Rezervaţia naturală din judeţul Gorj, care acoperă Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi, dezvăluie locuri de o frumuseţe ameţitoare. Totul, pe o suprafaţă de 150 de hectare.

La Chei şi la Peştera Polovragi se poate ajunge de pe DN 67, care leagă oraşul Râmnicu-Vâlcea de Târgu-Jiu.
Comuna Polovragi se află chiar la graniţa dintre judeţele Vâlcea şi Gorj. După aproximativ doi kilometri, drumul se bifurcă: către Mănăstirea Polovragi, care se poate vedea cu uşurinţă în faţă, şi, în dreapta, către Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi. Accesul se face pe un drum de macadam, care, în unele locuri, este cioplit în munte şi, de aceea, există senzaţia că blocul imens de piatră se prăvale peste tine.

Atunci când intri pe Cheile Olteţului, civilizaţia rămâne undeva în urmă, la porţile nevăzute care separă cele două lumi. Temperatura scade brusc cu aproape 10 grade Celsius, pentru că razele soarelui pătrund cu greu prin vegetaţia abundentă şi printre munţii care formează parcă un acoperiş.
După aproximativ 200 de metri de la intrarea pe Cheile Olteţului, o gaură mare se cască în munte. Este Peştera Polovragi, care se află în versantul Munţilor Căpăţânii, pe malul stâng al râului. Intrarea a fost făcută artificial, prin dislocarea peretelui vestic al peşterii.

Peştera Polovragi este situată la o altitudine de 670 m şi are o lungime de aproape zece kilometri, fiind una dintre cele mai lungi din România. O porţiune de 900 de metri este electrificată şi luminată.

Sursa: http://portalnovaciranca.ro/obiective-turistice/cheile-oltetului-pestera-polovragi.html

Pestera Muierilor



Pestera Muierilor, unul dintre cele mai fascinante monumente ale naturii de la noi, se afla sapata in pantecul masivului calcaros de pe raza comunei Baia de Fier (jud. Gorj) langa raul Galbenul, la o altitudine de 700 m.
Amplasata intr-un loc salbatic si avand mai multe intrari, dintre care una ofera un excelent punct de observatie asupra campiei din sud, iar alta se deschide spre padurile dese ale Parangului, Pestera Muierilor a fost o cetate naturala, un punct de rezistenta pentru locuitorii asezarilor invecinate de-a lungul zbuciumatei lor istorii.
Pestera Muierilor este o bijuterie din piatra, dantelata gratios de forta apelor de munte. Este cunoscuta sub aceasta denumire pentru ca era folosita ca ascunzatoare pentru femei, copii si batrani, in timp ce barbatii mergeau la lupta pentru a-si apara vatra. Arheologii au gasit dovezi care demonstreaza ca pestera a fost locuita de om in Mijlocul Paleoliticului si Paleoliticul Superior.
Turistii raman impresionati atat de pestera (se spune ca aici se petrec minuni si ca salile interioare, scobite in stinca, au efecte curative pentru anumite afectiuni..) cat si de peisajele de basm din jurul localitatii Baia de Fier. Multi spun ca n-au vazut in viata lor atata frumusete la un loc si ca noi, romanii suntem foarte norocosi ca avem asa ceva!

Turnul Chindiei



Turnul Chindiei, cunoscut şi ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, siface parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului. Situat in partea de nord-vest a Curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 m.Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al constructiei.

Turnul Chindia a fost construit in a doua jumatate a secolului al XV-lea, in timpul domniei lui Vlad Tepes, peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferite de aceasta constructie ne impiedica sa stabilim cu exactitate forma sa initiala, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu, ce a ordonat restaurarea lui in 1847.
Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte.
Există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privinţa acestui fapt. Cea dintâi susţine că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”, de unde şi provenienţa numelui.De asemenea, s-a sugerat că numele îşi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale oraşului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil oraşul de la mare distanţă.

http://www.muzee-dambovitene.ro/ro/curtea_domneasca_prezentare.php

Cheile Dambovicioarei



Dambovicioara, cel mai important afluent al Dambovitei din arealul montan al Muntilor Piatra Craiului, izvoraste de pe versantul sudic al Varfului La Om (2230 m) si strabate aproape transversal culoarul Rucar - Bran pe o directie generala nord-sud, varsandu-se in Dambovita, pe partea dreapta a acesteia, in aval de comuna Dambovicioara.

Cheile Dambovicioarei sunt o componenta insemnata a celui mai mare complex de chei din tara (cel axat pe Dambovita si afluentii sai), care insumeaza peste 20 de chei, cu o lungime totala de peste 30 km. Cheile Dambovicioarei se prezinta ca un adevarat canion, cu pereti abrupti, cu inaltimi de pana la 200 de metri, intins pe mai multi kilometri, de-a lungul paraului Dambovicioara.

Cheile propriu-zise ale Dambovicioarei, sapate pe o lungime de aproximativ 2 km in podul calcaros dintre depresiunile Dambovicioara si Podul Dambovitei, se remarca printr-un aspect monumental, datorita peretilor verticali sau chiar aplecati peste albie, cu inaltimi ce depasesc in unele locuri 200 m. Pe suprafata peretilor se poate observa stratificatia calcarelor jurasice cenusii-albi-lucioase, dispuse in bancuri groase, la partea inferioara, si calcarele albe (cretice inferioare), in placi, de la partea superioara.

Modelarea acestui tip de roci a generat in cadrul cheilor un relief calcaros de suprafata, reprezentat prin turnuri, stanci ascutite, pereti verticali, in multe locuri surplombati, completat de un relief carstic subteran, reprezentat in principal din pesteri. Astfel, in bazinul hidrografic al Dambovicioarei se gasesc circa 50 de pesteri, cele mai importante fiind Dambovicioara, Pestera de la Gura Defileului, Pestera Labirintului, etc.

Cheile Dambovicioarei atrag si prin faptul ca sunt o parte componenta a Parcului National Piatra Craiului (care mai cuprinde si Masivul Piatra Craiului, Cheile Dambovitei si Cheile Ghimbavului). Aici se pot intalni in jur de 1000 de specii de plante, multe dintre ele ocrotite de lege (mai mult de jumatate dintre speciile de plante ocrotite in Romania se gasesc aici).
Printre acestea se numara: floarea de colt, ghintura galbena, sangele voinicului, tisa, iedera alba si garofita Pietrei Craiului, monument al naturii, nemaintalnita in nicio alta parte pe glob.
Sursa:
http://www.travelworld.ro/atractii-romania/chei-si-defilee/cheile-dambovicioarei.html

Pestera Dambovicioara


Situata in partea sudica a Masivului Piatra-Craiului, zona Rucar - Dambovicioara se caracterizeaza printr-un relief carstic variat, spectaculos. Raurile care coboara in Muntii Fagaras, Piatra Craiului si Leaota au sapat in calcarele de aici vai inguste si adinci, dand nastere, pe un teritoriu relativ restrans, celui mai mare complex de chei aflate la noi in tara.

Peştera Dâmbovicioara este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviţei), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, judeţul Argeş. Peştera s-a format datorită acţiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Peştera Dâmbovicioara este formată dintr-o galerie unică, cu o lungime totală, de 555 m.In interiorul pesterii s-au gasit resturi fosile ale ursului de pestera (Ursus spelaeus).

Localnicii o cunosteau inainte de 1579, an in care Dambovicioara este atestata documentar, de pe vremea lui Mihnea Turcitul. Mai tarziu, in 1767, J. Fridvalsky o citeaza in lucrarea stiintifica "Mineralogia magni Principatus Transilvaniae", ea constituind prima forma carstica de acest fel din Muntenia, pomenita intr-un studiu de specialitate.

Desi nu intruneste superlative speologice (multe dintre formatiunile de stalactite si stalagmite, care faceau candva, podoaba acestui autentic "muzeu al naturii", fiind distruse de vizitatori rau intentionati), Pestera Dambovicioara prezinta un deosebit interes turistic, prin amplasamenetul sau extrem de favorabil intr-o zona dominata de Masivul Piatra Craiului, unde natura isi etaleaza cu generozitate splendorile sale inimaginabile, prin formele carstice daltuite cu maiestrie in calcarul stancilor, prin prezenta insolita a caprelor negre sau a vulturilor, prin aerul ozonat, prin apa limpede si dulce a Dambovitei si a afluentilor ei.

Muzeul Trovantilor


Muzeul Trovantilor se afla la 38 km de Ramnicu Valcea si la 8 km de Horezu.Termenul de „trovant” este specific literaturii noastre geologice si a aparut prima data in 1907, in lucrarea „Tertiarul din Oltenia” a naturalistului Gheorghe Murgoci.
Muzeul Trovantilor a fost infiintat in 1996 de un colectiv al Facultatii de Geologie si Geofizica Bucuresti – Societatea pentru Protectia Mediului Geologic. Din 2006, el s-a transformat in Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor si a intrat sub tutela Asociatiei Kogayon, care il ingrijeste din resurse proprii, cu sprijinul voluntarilor.
Localnicii au parerile lor in privinta trovantilor, pe care ii numesc si „pietre vii”. Unii sustin cu tarie ca dupa o ploaie mai lunga din nisipul umed rasar mici trovanti, iar pietrele de dimensiuni mai mari efectiv cresc. Specialistii nu au confirmat acest mit: „In lumea minerala, numai cristalele cresc. Trovantii sunt, practic, o adunatura de pietricele de diferite marimi, de la submilimetrice, pana la centimetrice, legate intre ele printr-un ciment carbonatic."
In jurul lor s-a creat un adevarat folclor: unii spun ca bolovanii ar avea origini supranaturale, altii ca ar fi marturii ale existentei unor civilizatii extraterestre superioare. Cert e ca nici oamenii de stiinta nu au reusit, pana acum, sa desluseasca in totalitate misterul formarii trovantilor, si tot ce pot face, deocamdata, este sa emita ipoteze pe care sa incerce sa le verifice in laborator. Ei sustin că formatiunile, numite in literatura de specialitate si concretiuni grezoase, ar avea peste 6 milioane de ani vechime si ar fi aparut datorita unor cimentari locale ale nisipului, posibil pe fondul unei activitati seismice.
Sursa:

http://www.descopera.ro/natura/3584190-trovantii-misterul-pietrelor-vii